Să înțelegi în sfârșit ce se întâmplă cu corpul tău. Și să nu mai depinzi de nimeni

Încă îmi amintesc frigul acelui pat de consultație.

Medicul a întors ecranul, a arătat cu pixul și, cu răceală, a spus-o ca pe ceva notat pe o listă: „asta trebuie îndepărtat”. Polipi.
Și atât.

Nu m-a întrebat cum trăiesc. Nici ce mănânc, nici cum dorm. Operație, și acasă.

Iar eu, care nu știam nimic despre medicină, i-am spus că nu.

Nu m-am operat.

Nu știam să explic. Știam doar că ceva nu se potrivea.

Cu ani înainte, eu nu mă opream.

Ca să înțelegi acel „nu”, trebuie să te duc înapoi.

Mi-am petrecut viața lucrând ca ghid turistic. Zile fără sfârșit, somn puțin, mâncam ce găseam în fiecare oraș.
Corpul mă avertiza de multă vreme. Eu nu îl ascultam.

Mai întâi au fost digestiile. Într-o zi constipată, în alta cu diaree. Am mers la medic, mi-a făcut investigații și mi-a spus că sunt bine.

Apoi a venit balonarea. Tot ce mâncam mă umfla. Am revenit. „Totul normal, sunteți bine.”

Apoi, oboseala și epuizarea. Mi-au făcut analizele. Din nou în limite. Din nou, sunteți bine.

Am început să cred că e normal.
Că poate exagerez.
Că trebuie să mă obișnuiesc.

Că o fi stresul, sau vârsta, sau altceva.

Dar înăuntrul meu știam. Nu eram bine.

Până într-o zi, când toate acestea mi-au cerut socoteală.

Evident, faptul că am spus nu operației nu mă făcea bine.

Aveam nevoie de altă ieșire.

Așa că am făcut ce ar fi făcut oricine. Am început să caut în afară.

Am mers la magazinul naturist și am luat ce mi-au recomandat.
Am încercat un detox pe care l-am văzut într-un videoclip și care i se potrivise de minune altcuiva.

Iar când nimic din toate astea nu a funcționat, am ajuns la terapeuți. La cei alternativi, la cei naturali.
Unul mi-a spus că mă pot face bine cu mintea. Că e doar o chestiune de atitudine.
Altul mi-a dat un protocol dintr-o carte, același pe care îl dădea tuturor.
Altul mi-a vorbit despre energii și curățări, fără să se uite la mine nici măcar o dată.

Nimeni nu m-a examinat. Nimeni nu a înțeles ce mi se întâmplă.
Era medicul din nou. Doar că deghizat în ceva natural.

Ceva alina pentru o vreme. Dar nimic nu rezolva.

Din nou același lucru.

Nu știam să explic. Știam doar că ceva nu se potrivea.

Rămăsesem fără alternativă. Nu mai aveam uși la care să bat.

Și am început să mă conving. Că poate asta era tot ce exista. Că trebuia să învăț să trăiesc așa.

Și atunci mi-am amintit de mama.

A fost o seară oarecare, după încă un lucru care nu funcționase.

Acasă eram mai multe surori. Iar când se îmbolnăvea vreuna, mama nu alerga după o pastilă.
Se ducea în bucătărie.

Punea la fiert o supă de legume.
Toată casa mirosea a supă.

Și ne-o dădea fierbinte, spunând:
„Asta e ca să recuperezi ce a pierdut corpul.”

Nu ne masca simptomul. Mergea la rădăcină.
Îi dădea corpului de ce avea nevoie ca să se refacă. Și ca să nu se mai îmbolnăvească.
Iar ea nici nu știa că face asta. O făcea pur și simplu.

Și atunci am văzut. Nimeni nu făcea ce făcea mama.

Nici medicul. Nici cei naturali. Nici eu.
Toți mascând simptomul. Niciunul mergând la rădăcină.

Dar faptul că mi-am dat seama de asta nu mă făcea bine.
Polipii erau tot acolo. Și tot restul, la fel.

Nu mai aveam pe cine să caut. Doar pe mine.
Așa că, pentru prima dată, în loc să caut pe cineva care să mă pună pe picioare, am hotărât să înțeleg eu.

Așa că a trebuit să devin propria mea pacientă.

Nopțile le petreceam cu masa plină de cărți. Studiam ziua și noaptea.
Subliniind, luând notițe, legând un lucru de altul.

Literatură clinică, studii pe care nimeni nu mi le pusese în față.
Asta nu se învață într-un weekend.

Nu a fost un miracol. Nici unul dintre acele videoclipuri care promit să te pună pe picioare într-o săptămână.
Au fost luni. Au fost ani.
Dar pentru prima dată, am început să înțeleg ce mi se întâmpla.

Așa că m-am dus să mă formez serios. Mai ales ca să pot face asta cu alte persoane.
Fiecare piesă care îmi lipsise mie, am mers să o completez.

Formarea mea

Medicină Bio-Ortomoleculară și Nutriție Celulară

Să-ți repari sănătatea pornind de la celulă, cu mâncarea drept medicament.

Universidad Helio Alonso · Rio de Janeiro · 2019

Psihoterapie Psihanalitică

Pentru că și ce simți ajunge, până la urmă, să-și ceară prețul de la corp.

IPCDB-Fatao Nacional · Brazilia · 2021

Microbiotă și Sănătate Intestinală

Să repari intestinul, de unde începe aproape totul.

Instituto Avanzado de Salud · Madrid · 2023

Medicină Tradițională Chineză

Să înțelegi corpul ca pe un întreg, nu ca pe piese separate.

Escuela Internacional de Terapias Integrativas · Santa Cruz de Tenerife · 2024

Acupunctură Clinică și Terapie Manuală

Să calmezi sistemul nervos, piesa care închide cercul.

Istant Wellness System · Tenerife · 2025

Am ieșit de acolo cu ceva ce nu aveam la început. O metodă proprie.

Nu mai căutam ajutor. Îl aveam.